Posts from the ‘D’ale vieţii…’ Category

La dublu…

Ce greu e să faci parte dintr-o echipă… (vorbesc de cea de dublu…)

Atunci când ajungi într-un anumit punct, e foarte greu să avansezi… mai ales dacă acel punct, e punctul critic… Când spun să avansezi, mă refer la echipă. Degeaba unul trage într-un fel iar celălalt, altfel… Degeaba unul joacă foarte bine într-o zi, iar celălalt, prost. Degeaba unul pune antrenamentele pe primul loc iar celălalt se gandeşte cum era DACĂ… Degeaba unul râde de adversari… atâta timp cât echipa lui nu străluceşte (din toate punctele de vedere). Nu vor fi niciodată o echipă… Cum pot fi o echipă bună, altfel decât sa ajungă la un numitor comun?! (să dea din ei câte puţin din toate, dar în mod egal chiar dacă sunt diferiţi) Compatibilitatea contează?! Se poate trece peste ea?! Este numitorul comun, cheia de rezolvare?!

Aveţi răspunsuri sau sfaturi?!

Vă aştept cu propuneri…

Vise frumoase! (căci e 02:15)

Cătă G.

Anunțuri

Iubesc din nou…

(Play & Read)

Iubirea inseamnă dăruire totală, înseamnă uitarea de sine. Să învăţăm să iubim cu adevărat fără a cere ceva în schimbul iubirii noastre. Ba din potrivă să ne bucurăm că nu se permite să ne manifestăm iubirea. Par nebuneşti aceste cuvinte astăzi când o asemenea iubire este aproape de negăsit, dar atâta timp cât cineva o mai pomeneşte şi işi doreşte din toata inima să o manifeste mai există o speranţă ca ea să se renască. Mulţi sunt de acord că iubirea adevărată e minunată şi se intreabă cum pot ajunge la ea. Ea există doar in noi, nu există nici o reţetă magică a iubirii adevarate. Când iubeşti eşti plin de fericire, orice lucru mărunt este motiv de bucurie pentru tine. Când nu poţi iubi nu poţi fi fericit. Bucuria urmează pretutindeni iubirea. Mă întreb câţi dintre noi au avut şansa unei iubiri adevarate? Câţi dintre noi au curajul să iubească cu adevărat pe cineva, fără să se mai gândească la alte aspecte? Oare câţi au curajul să iubească de dragul de a iubi? Oare câţi dintre noi au curajul să treacă peste orice prejudecată, orice regulă socială sau materială, să treacă peste raţiune şi să iubească omul de lângă ei aşa cum este?
Iubirea este aceea amintire placută care iţi rămâne pentru întreaga viaţă. Este singurul lucru frumos din viaţa asta şi chiar dacă ajungi să suferi, vei fi fericit că ai avut ocazia să iubeşti… Vei fi fericit că, pentru o clipa, ea era totul pentru tine…
Din păcate în zilele noastre iubirea a ajuns o armă în mâinile unora şi o victimă în mâinile altora. Iubirea este percepută ca un mijloc, ca un scop, ca un interes… Este adeseori confundată cu ideea de atracţie fizică, cu ideea de „îndrăgosteală” copilărească sau cu ideea de sex. În ziua de azi, iubirea e orice, numai ce ar trebui sa fie nu mai este… Omul a transformat iubirea din sentiment în obiect şi este greşit. A încercat s-o schimbe pe placul lui şi iar a greşit pentru ca n-o poţi schimba, iar când nu mai eşti demn de ea, o pierzi… (precum un parfum care nu persistă). Iubirea e mereu acolo, dar precum credinţa, când te îndepărtezi de ea, când nu mai crezi in ea, n-o mai poţi simţi şi din această cauză te vezi izolat, te vezi singur…
Deschide ochii şi mai ales deschide-ţi sufletul s-o poţi primi din nou şi ai curaj! Va veni la tine dacă „vede” ca iţi doreşti acest lucru.
Iubirea nu are nimic de-a face cu sexul, cu atracţia fizică, cu banii… Iubirea rămâne pentru totdeauna cu tine şi îţi vei încălzi sufletul şi te va însoţi atunci când te vei simţi singur şi ori de cate ori vei fi trist, ea va fi acolo pentru tine.
Tot ce ne dorim este să iubim şi să fim iubiţi sincer, necondiţionat şi poate pentru totdeauna...
Chiar dacă suferim, chiar dacă am iubit şi sufletul ne este sfâşiat de durere, nu trebuie să ne pierdem speranţa. Dragostea va reveni… trebuie doar să vrem s-o primim, să găsim omul care să împărtăşească cu noi acea iubire… şi va reveni din nou… mai frumoasă, mai matură, mai caldă… (spun asta pentru ca iubesc din nou…)

 

Cătă G.

 

Spune-tzi NU, avorturilor!

Ce vremuri si ce lume…

De ce catziva, sau tot mai putzini, (sa nu supar pe acei 5-10% din populatie) se mai gandesc la consecintze atunci cand fac anumite fapte…

Vreau sa va povestesc ce am vazut zilele acestea si am ramas foarte marcat…

Printr-o anumita conjunctura, am ajuns in cadrul unui spital… ,unde la un moment dat printre altele am observat un paravan pe care scria: „Cabinet de AVORTURI LA CERERE” ; Pe usa acestui cabinet au inceput sa se perinda tot felul de domnitze, d-soare, dudui (doamne nu cred ca am vazut…) Le-am urmarit si am observat ca unele erau complet schimbate la iesirea din cabinet (avand o experientza urata – cred) dar altele chiar erau ca si cum ar fi fost in vizita la dentist (defapt cred ca aici au fost mai des ca la dentist).  Spun asta pentru ca aceste d-soare stiau „mersul”. Stiau unde trebuie sa astepte, erau pregatite si chiar aveau o agenda foarte incarcata in acea zi si nu puteau sa astepte toata ziua (erau in intarziere).

Am vazut femei care erau intr-o stare foarte rea, dar acestea despre care va vorbesc, si nu putzine (in decurs de cateva ore) erau familiarizate si complet indiferente… La iesire erau doar un pic „sifonate” dar cu o cafea „de tonomat” aveau sa-si revina…

Eu nu intzeleg ce e in capul nostru?! De ce atatea avorturi?! Suntem in anul 2010 si nu se stie de anticonceptzionale?! Sau se stie si e ceva incomod… De ce?!

Mare pacat pentru aceste fete si mai ales pentru ceea ce fac… Consider ca o mare vina o avem si noi baietzii… Da o spun cu tarie… Pentru ca suntem mai indiferentzi ca ele… De ce?! Pentru ca cei mai multzi „isi fac treaba” si pleaca…

Daca macar o data ar trece pe la usile unui asemenea cabinet, ar vedea si si-au pune niste intrebari… (ar intzelege ce vreau sa spun…)

Pacat… Mare pacat pentru aceste fapte…

Sunt sigur ca se pot imputzina daca ne-am gandi la consecintze …

Cei care ati trecut prin asha ceva stitzi si intzelegetzi ceea ce vreau sa spun… (cititzi relatarile unei fete care a trecut prin toate astea… )

„Am 24 de ani, am o relatie stabila de 7 ani si un job bunicel. Am facut doua facultati la stat si acum imi termin masterul. Si tot timpul am judecat fetele care au facut avort. Ma gandeam, cum asa, acum cand sunt informatii despre contraceptie pe toate drumurile, cum sa te alegi cu o sarcina nedorita? Cat de proasta sa fii? Radeam de ele, ziceam ca e lipsa de educatie, de prostie, ca sunt naive, ca nu stiu nimic despre viata.

Acum o luna am facut sex neprotejat cu prietenul meu. Nu era prima data. De obicei tineam calendarul si n-am avut niciodata probleme.

In primele zile de intarziere ale menstruatiei nu am dat importanta. Dupa o saptamana aveam deja griji, dar ma linisteam pentru ca aveam toate semnele care prevesteau menstruatia (fetele inteleg – dureri de sani, cosuri pe fata, dureri de cap etc).

Dupa 10 zile am intrat in panica. Am facut primul test de sarcina. A aparut prima liniuta si instant s-a ivit si a doua. Mi s-a facut negru in fata ochilor si (da suna ca un cliseu) nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie.

Am facut si al doilea test de sarcina si a iesit tot pozitiv. Am fost la control si aveam in burtica o sarcina de 6 saptamani. Incepusera greturile de dimineata. Eram deja hotaranta sa fac avort pentru ca nu e momentul sa am un copil. M-am gandit mult si am decis sa nu il pastrez. M-am gandit la el, sau ea, s-ar fi nascut in noiembrie. De ce nu l-am pastrat? Din egoism, da, din egoism. Doctorita m-a intrebat ce motive am, i-am zis ca sunt fumatoare si ca poate il afecteaza. Mi-a spus ca e doar un motiv si ca daca ma opresc acum din fumat o sa fine bine. Mi-am dat seama ca nu asta era motivul, ci pur si simplu, acum nu as vrea un copil.

M-am programat la avort. Am intrat in clinica cu capul in jos si am vazut o sala plina de fete tinere. Erau vesele, venisera pentru analize, consultatii..eu venisem sa-mi omor copilul. Am facut ecografie si doctorita mi-a zis ca imi va face anestezie generala pentru ca sunt dureri mari, dupa care mi s-a spus sa urc pe niste trepte, la etaj…”

Continuarea -> aici … la Cabral pe blog!

Cata G.


Amintirile…

Este ora 1 si n-am somn…

Fara sa vreau mi-am dat seama ca e data de 26.04, data la care acum „ceva” ani am cunoscut o persoana speciala ;), care a ocupat pana nu demult un loc foarte important in viatza mea (acel loc ocupat doar de o singura persoana…) , persoana care insemna totul pentru mine, persoana cu care am impartit multe bucuri dar si tristetzi, persoana la care am tzinut cel mai mult si pentru care eram in stare de orice (…pentru ca iubeam cu adevarat), acea persoana care m-a iubit (sunt sigur) dar care in cele din urma m-a dezamagit… (era o seara calduroasa si culmea era chiar Noaptea Invierii …)

Fara sa vreau, „ma ia cu naspa”, desi a trecut ceva timp de atunci…  si de cand lucrurile nu mai stau asha… (stitzi voi… :P)

Asa a fost scris sa fie… ( Stitzi versurile melodiei: 3sE – Amintirile ?! Daca da, intzelegetzi starea mea…)

 

Cata G.

 

Am invatat…

Cat de iportanta e dragostea…

Va spun o poveste, cu „A fost o data ca nici o data…” :

” A fost o data o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Bucuria, Tristetea, Stiinta,…… inclusiv Dragostea. Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda si atunci toate sentimentele si-au pregatit barcile si au plecat, numai Dragostea a vrut sa astepte pana in ultima clipa. Cand insula era pe punctul de a se scufunda Dragostea a cerut ajutor. Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea i-a zis: „Bogatie, poti sa ma iei si pe mine?”, Bogatia i-a raspuns: „Nu pot, am prea mult aur si argint in barca si nu mai am loc si pentru tine”. Apoi Dragostea i-a cerut ajutorul Mandriei care tocmai trecea intr-un vas superb, „Mandrie, te rog frumos, poti sa ma iei cu tine?”, „Nu pot sa te ajut Dragoste, pentru ca…. ” ii raspunse Mandria, „aici totul e perfect, ai putea sa-mi strici barca”. Dragostea dezamagita, intreaba si Tristetea care trecea pe langa ea: ” Tristete te rog, lasa-ma sa vin cu tine”, „Oh Dragoste”, ii raspunse Tristetea, „Sant asa de trista incat vrea sa fiu singura”. Si Bucuria a trecut pe langa Dragoste, dar cum era asa de multumita nu a auzit vorbele Dragostei. Parca din senin, se aude o voce: „Vino Dragoste, te iau cu mine”. Era un batran care i-a vorbit. Dragostea s-a simtit asa de recunoscatoare si plina de bucurie ca a uitat sa-i ceara numele batranului. Cand a ajuns pe tarm, batranul a plecat imediat. Dragostea si-a dat seama cat de mult ii datora batranelului si intreba Stiinta: „Stiinta, poti sa-mi spui cine m-a ajutat?”. „Era Timpul”, i-a raspuns Stiinta. „Timpul!!!” exclama Dragostea, „Dar de ce Timpul m-a ajutat?”. Stiinta plina de intelepciune ii raspunse: „Pentru ca doar Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata… ” „

si asa v-am spus povestea mea!

(…trageti voi invatamintele)

Cata G.



A iubi, dar a nu fii iubit…?!

Stiu, am ramas atunci cand trebuia sa plec si am plans mult atunci cand trebuia sa rad…am inchis ochii si am vrut sa visez cand trebuia sa stiu ce e real. M-am resemnat cand trebuia sa sper…caci insasi viata e o speranta…am cautat ce se stia pierdut si am deschis ce trebuia sa inchid, ce trebuia sa am, am avut si am iubit … A trai si a fii trist sau a muri cu gandul de a fii fericit, a fii sau a nu fii. A iubi, dar a nu fii iubit…?! … Si totul doar o simpla amagire … [ Candva – recent]… Am fost deceptionat de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata ! Am fost indragostit de un suras… Am confundat sentimente… S-a intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe… Am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit ca e foarte greu sa uitzi… In viata niciodata nu potzi sa faci pe cineva sa te iubeasca, tot ceea ce potzi sa faci este sa te faci o persoana iubita, placuta si apreciata pentru ceea ce esti; Uneori oricat ti-ar pasa tie altora ar putea sa nu le pese, ramanand indiferenti; Ca sa castigi increderea unei persoane dureaza ani dar pentru a o pierde dureaza doar cateva secunde. In viatza nu conteaza ce ai conteaza pe cine ai; Stiu ca atunci cand sunt suparat, am dreptul sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu rau si mai stiu ca oricat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta asa ca nu-ti ramane altceva decat sa ridici fruntea si sa privesti inainte, sa fii puternic sa poti sa mergi mai departe…

Cata G.