Posts tagged ‘dileme’

La dublu…

Ce greu e să faci parte dintr-o echipă… (vorbesc de cea de dublu…)

Atunci când ajungi într-un anumit punct, e foarte greu să avansezi… mai ales dacă acel punct, e punctul critic… Când spun să avansezi, mă refer la echipă. Degeaba unul trage într-un fel iar celălalt, altfel… Degeaba unul joacă foarte bine într-o zi, iar celălalt, prost. Degeaba unul pune antrenamentele pe primul loc iar celălalt se gandeşte cum era DACĂ… Degeaba unul râde de adversari… atâta timp cât echipa lui nu străluceşte (din toate punctele de vedere). Nu vor fi niciodată o echipă… Cum pot fi o echipă bună, altfel decât sa ajungă la un numitor comun?! (să dea din ei câte puţin din toate, dar în mod egal chiar dacă sunt diferiţi) Compatibilitatea contează?! Se poate trece peste ea?! Este numitorul comun, cheia de rezolvare?!

Aveţi răspunsuri sau sfaturi?!

Vă aştept cu propuneri…

Vise frumoase! (căci e 02:15)

Cătă G.

Stare de spirit…

(Play&Read)

…bun! E târziu şi n-am somn, deşi sunt obosit (aşa că m-am apucat să scriu).  Nu ştiu despre ce. Va ieşi ceva…

Am o stare aiurea şi nu ştiu de ce… Cert e, că mă simt aşa de azi dimineaţă. Probabil că de vină e vremea (nu sunt convins). OK. Probabil nu vă interesează asta… 🙂 Am dreptate?! Probabil căutaţi ceva interesant, inedit (sau pur şi simplu ceva nou) de citit. Ei bine n-am nici o noutate! Îmi pare rău că poate vă dezamagesc.

Am nişte întrebări la care n-am răspunsuri… Mă macină anumite veşti… (Încerc să prevăd „motivul” şi „rezolvarea”… situaţiei. Sper sa fie bine. Trebuie!) Poate nu mă priveşte! (Nu direct…) Dar simt altceva… Vreau să ajut! Vreau să fiu alături, să mă simt util…  (Mi-e dragă persoana. Chiar foarte dragă! )

Ei bine, mâine azi merg la lucru… Ar fi timpul să fac tot posibilu’ să adorm. Aşa că…

… vă spun Noapte bună!

Cătă G.

Spune-tzi NU, avorturilor!

Ce vremuri si ce lume…

De ce catziva, sau tot mai putzini, (sa nu supar pe acei 5-10% din populatie) se mai gandesc la consecintze atunci cand fac anumite fapte…

Vreau sa va povestesc ce am vazut zilele acestea si am ramas foarte marcat…

Printr-o anumita conjunctura, am ajuns in cadrul unui spital… ,unde la un moment dat printre altele am observat un paravan pe care scria: „Cabinet de AVORTURI LA CERERE” ; Pe usa acestui cabinet au inceput sa se perinda tot felul de domnitze, d-soare, dudui (doamne nu cred ca am vazut…) Le-am urmarit si am observat ca unele erau complet schimbate la iesirea din cabinet (avand o experientza urata – cred) dar altele chiar erau ca si cum ar fi fost in vizita la dentist (defapt cred ca aici au fost mai des ca la dentist).  Spun asta pentru ca aceste d-soare stiau „mersul”. Stiau unde trebuie sa astepte, erau pregatite si chiar aveau o agenda foarte incarcata in acea zi si nu puteau sa astepte toata ziua (erau in intarziere).

Am vazut femei care erau intr-o stare foarte rea, dar acestea despre care va vorbesc, si nu putzine (in decurs de cateva ore) erau familiarizate si complet indiferente… La iesire erau doar un pic „sifonate” dar cu o cafea „de tonomat” aveau sa-si revina…

Eu nu intzeleg ce e in capul nostru?! De ce atatea avorturi?! Suntem in anul 2010 si nu se stie de anticonceptzionale?! Sau se stie si e ceva incomod… De ce?!

Mare pacat pentru aceste fete si mai ales pentru ceea ce fac… Consider ca o mare vina o avem si noi baietzii… Da o spun cu tarie… Pentru ca suntem mai indiferentzi ca ele… De ce?! Pentru ca cei mai multzi „isi fac treaba” si pleaca…

Daca macar o data ar trece pe la usile unui asemenea cabinet, ar vedea si si-au pune niste intrebari… (ar intzelege ce vreau sa spun…)

Pacat… Mare pacat pentru aceste fapte…

Sunt sigur ca se pot imputzina daca ne-am gandi la consecintze …

Cei care ati trecut prin asha ceva stitzi si intzelegetzi ceea ce vreau sa spun… (cititzi relatarile unei fete care a trecut prin toate astea… )

„Am 24 de ani, am o relatie stabila de 7 ani si un job bunicel. Am facut doua facultati la stat si acum imi termin masterul. Si tot timpul am judecat fetele care au facut avort. Ma gandeam, cum asa, acum cand sunt informatii despre contraceptie pe toate drumurile, cum sa te alegi cu o sarcina nedorita? Cat de proasta sa fii? Radeam de ele, ziceam ca e lipsa de educatie, de prostie, ca sunt naive, ca nu stiu nimic despre viata.

Acum o luna am facut sex neprotejat cu prietenul meu. Nu era prima data. De obicei tineam calendarul si n-am avut niciodata probleme.

In primele zile de intarziere ale menstruatiei nu am dat importanta. Dupa o saptamana aveam deja griji, dar ma linisteam pentru ca aveam toate semnele care prevesteau menstruatia (fetele inteleg – dureri de sani, cosuri pe fata, dureri de cap etc).

Dupa 10 zile am intrat in panica. Am facut primul test de sarcina. A aparut prima liniuta si instant s-a ivit si a doua. Mi s-a facut negru in fata ochilor si (da suna ca un cliseu) nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie.

Am facut si al doilea test de sarcina si a iesit tot pozitiv. Am fost la control si aveam in burtica o sarcina de 6 saptamani. Incepusera greturile de dimineata. Eram deja hotaranta sa fac avort pentru ca nu e momentul sa am un copil. M-am gandit mult si am decis sa nu il pastrez. M-am gandit la el, sau ea, s-ar fi nascut in noiembrie. De ce nu l-am pastrat? Din egoism, da, din egoism. Doctorita m-a intrebat ce motive am, i-am zis ca sunt fumatoare si ca poate il afecteaza. Mi-a spus ca e doar un motiv si ca daca ma opresc acum din fumat o sa fine bine. Mi-am dat seama ca nu asta era motivul, ci pur si simplu, acum nu as vrea un copil.

M-am programat la avort. Am intrat in clinica cu capul in jos si am vazut o sala plina de fete tinere. Erau vesele, venisera pentru analize, consultatii..eu venisem sa-mi omor copilul. Am facut ecografie si doctorita mi-a zis ca imi va face anestezie generala pentru ca sunt dureri mari, dupa care mi s-a spus sa urc pe niste trepte, la etaj…”

Continuarea -> aici … la Cabral pe blog!

Cata G.